Posibilități pentru încurajarea și implementarea strategiilor de limitare și adaptare la schimbările climatice

Producția de animale joacă, fără îndoială, un rol esențial în securitatea alimentară globală și dezvoltarea economică. Având în vedere amenințarea iminentă datorată schimbărilor climatice, este crucial să folosim rapid și eficient toate instrumentele disponibile pe baza înțelegerii noastre actuale. Capitolele anterioare au explorat pe larg corelația dintre schimbările climatice și producția de animale, alături de discuții detaliate despre strategiile de adaptare și atenuare pentru a reduce impacturile actuale și viitoare. Pentru a accelera și îmbunătăți implementarea cu succes a acestor strategii, este imperativ să existe un sprijin solid în cadrul instituțiilor sociale și guvernamentale. Acest capitol examinează oportunitățile de încurajare și implementare a strategiilor adoptate în producția de animale, concentrându-se pe intervențiile politice, inițiativele de instruire și progresele tehnologice.

Politici și suport instituțional

Politicile și reglementările sunt esențiale pentru crearea unui cadru de sprijin menit să faciliteze adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice în producția de animale. Având în vedere variabilitatea impactului schimbărilor climatice asupra diferitelor sisteme de creștere a animalelor, înțelegerea acestor fenomene este esențială pentru elaborarea unor politici și practici eficiente [1]. Pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, a minimiza impactul asupra mediului și a spori reziliența climatică, guvernele pot stabili standarde de reglementare pentru practicile de creștere a animalelor. Aceste standarde pot include limite pentru emisiile rezultate din operațiunile de creștere a animalelor, cerințe pentru gestionarea deșeurilor și planuri de gestionare a nutrienților, precum și ghiduri pentru practici sustenabile de utilizare a terenurilor. Unele dintre cele mai frecvent utilizate reglementări și măsuri aplicate de guverne, în special în țările dezvoltate, includ următoarele [2]:

- Prețul carbonului: Implementarea mecanismelor de preț al carbonului, cum ar fi taxele pe carbon sau sistemele de plafonare și comercializare, poate crea stimulente economice pentru producătorii de animale pentru a reduce amprenta de carbon. Prin punerea unui preț pe emisiile de carbon, aceste politici încurajează fermierii să investească în tehnologii și practici care reduc emisiile și cresc eficiența.

- Planificarea utilizării terenurilor: Reglementările privind planificarea utilizării terenurilor pot ajuta la prevenirea extinderii producției de animale în zonele sensibile din punct de vedere ecologic, cum ar fi pădurile sau zonele umede, și la promovarea practicilor sustenabile de gestionare a terenurilor. Reglementările de zonare, desemnările de arii protejate și servituțile de conservare pot ajuta la conservarea habitatelor critice și a serviciilor ecosistemice, promovând în același timp reziliența climatică.

- Gestionarea apei: Reglementările privind utilizarea și gestionarea apei pot ajuta la abordarea problemelor de deficit și calitate a apei asociate cu producția de animale. Aceste reglementări pot include restricții privind consumurile de apă, cerințe pentru măsuri de conservare a apei și ghiduri pentru protejarea resurselor de apă împotriva poluării.

- Bunăstarea animalelor: Legislația și reglementările care vizează promovarea bunăstării animalelor în producția de animale pot sprijini indirect eforturile de adaptare și atenuare a schimbărilor climatice prin îmbunătățirea sănătății și productivității animalelor. Standardele pentru adăpostirea, manipularea și transportul animalelor pot reduce stresul și incidența bolilor, ducând la o utilizare mai eficientă a resurselor și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pe unitate de producție.

- Sprijinirea utilizării Energiei Regenerabile: Guvernele pot adopta politici pentru a promova utilizarea tehnologiilor de energie regenerabilă în fermele de animale, cum ar fi panourile solare sau instalațiile de producere de biogaz. Stimulentele, cum ar fi tarife de alimentare, credite fiscale sau granturi, pot ajuta la compensarea costurilor de instalare a sistemelor de energie regenerabilă și pot încuraja fermierii să producă energie curată la fermă, reducând dependența de combustibilii fosili și scăzând emisiile.

Pe de altă parte, guvernele pot introduce stimulente, subvenții și alte instrumente de politică pentru a promova adoptarea tehnicilor agricole durabile și reziliente la schimbările climatice, cum ar fi sistemele agroforestiere, pășunatul prin rotație și măsurile de conservare a apei. De exemplu, reformele recente ale Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene au pus accent pe durabilitatea mediului, inclusiv măsuri pentru a încuraja agricultura inteligentă din punct de vedere climatic și pentru a sprijini abordările agroecologice [3]. Aceste inițiative de mediu sunt componente integrale ale PAC:

- Criterii de conformitate transversală: leagă asistența financiară de respectarea reglementărilor UE privind standardele de mediu, precum și sănătatea umană, vegetală și animală.

- Plăți directe verzi: mandatează acțiuni specifice (cum ar fi conservarea pajiștilor permanente, promovarea diversității culturilor și stabilirea de zone de interes ecologic), fiecare vizând protecția mediului și abordarea schimbărilor climatice.

- Politici de dezvoltare rurală: susțin investițiile și practicile agricole care promovează acțiuni climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale.

PAC contribuie semnificativ la combaterea schimbărilor climatice, alocând aproximativ un sfert din finanțarea sa din 2014-20 pentru acțiuni legate de climă. Acestea includ reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin gestionarea îmbunătățită a animalelor și investiții în depozitarea gunoiului de grajd, sporirea sechestrării carbonului prin protecția solului și restaurarea pădurilor și ajutarea fermierilor să se adapteze la provocările climatice folosind metode și tehnologii noi. Ca rezultat, emisiile agricole au scăzut cu 21% între 1990 și 2017, fără a compromite nivelurile de producție. PAC 2023-27 își propune să consolideze și mai mult sprijinul pentru atenuarea schimbărilor climatice, aliniindu-se cu obiectivul Pactului Verde al UE de a atinge emisii nete zero de gaze cu efect de seră până în 2050 [3]. Pe lângă PAC, ca principal instrument de politică agricolă al UE, există și alte măsuri legislative și de reglementare importante în ceea ce privește schimbările climatice și producția durabilă de animale [3].

- Reglementări de mediu: UE a implementat diverse reglementări de mediu care afectează creșterea animalelor, inclusiv directiva-cadru privind apa, directiva privind nitrații și directiva privind emisiile industriale. Aceste reglementări au ca scop protejarea calității apei, reducerea poluării din activitățile agricole și promovarea gestionării durabile a resurselor.

- Ținte de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră: UE s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990, ca parte a obiectivelor sale climatice generale conform Acordului de la Paris. Pentru a atinge acest obiectiv, UE a adoptat politici precum Regulamentul privind partajarea eforturilor, care stabilește ținte obligatorii de reducere a emisiilor pentru sectoarele neacoperite de Sistemul UE de Comercializare a Emisiilor, inclusiv agricultura.

- Legislația privind bunăstarea animalelor: UE a stabilit o legislație cuprinzătoare privind bunăstarea animalelor, care se aplică practicilor de creștere a animalelor. Aceasta include reglementări privind sistemele de adăpostire și creștere, transportul animalelor și metodele de sacrificare, având ca scop asigurarea bunăstării animalelor pe parcursul vieții lor.

- Energie regenerabilă și eficiență energetică: UE a implementat politici pentru a promova sursele de energie regenerabilă și pentru a îmbunătăți eficiența energetică, ceea ce poate fi în beneficiul fermelor de animale. Inițiative precum Directiva privind energia regenerabilă și Directiva privind eficiența energetică oferă stimulente și suport pentru adoptarea tehnologiilor de energie regenerabilă și a măsurilor de economisire a energiei în ferme.

- Finanțare pentru cercetare și inovare: UE oferă finanțare pentru proiecte de cercetare și inovare care vizează îmbunătățirea durabilității în agricultură, inclusiv în producția animală. Programe precum Horizon 2020 și Planurile Strategice ale Politicii Agricole Comune includ oportunități de finanțare pentru proiecte axate pe adaptarea la schimbările climatice, atenuare și practici agricole durabile.

Aceste măsuri legislative și de reglementare formează un cadru cuprinzător pentru abordarea schimbărilor climatice și promovarea producției durabile de animale în UE.

Dintr-o perspectivă globală, similar UE, factorii de decizie politică pot promova investițiile în infrastructura rezilientă, cercetare și servicii de extensie prin alinierea politicilor agricole cu obiectivele climatice [4]. De exemplu, unul dintre cele mai mari consorții mondiale de fonduri - Facilitatea Globală de Mediu (GEF) a alocat peste 22 miliarde de dolari și a atras 120 miliarde de dolari în cofinanțare pentru peste 5.000 de inițiative naționale și regionale în ultimii 30 de ani [5].

Oferirea de suport instituțional, cum ar fi accesul la credit, asigurare sau asistență tehnică, poate ajuta la depășirea barierelor în adoptarea practicilor inteligente din punct de vedere climatic, în special pentru fermierii mici sau pentru cei care operează în medii cu resurse limitate [6].

În general, o varietate de mecanisme financiare, cum ar fi creditele de carbon, plățile pentru serviciile ecosistemice (PES) sau finanțarea climatică, pot oferi stimulente financiare pentru producătorii de animale ajutându-i să adopte practici prietenoase cu clima. Aceste stimulente pot ajuta la compensarea costurilor asociate cu implementarea noilor tehnologii sau tranziția la metode de agricultură mai durabile [7].

Îmbunătățirea conștientizării și înțelegerii

Fermierii au deseori îndoieli cu privire la veridicitatea afirmațiilor despre existența schimbărilor climatice, în ciuda faptului că experimentează direct efectele negative asupra producției lor. Prin urmare, este necesar să se cultive încrederea în cunoștințele științifice, precum și în acțiunile guvernamentale ghidate de aceste fapte. Programele de instruire pot spori conștientizarea și înțelegerea fermierilor cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra producției de animale. Prin oferirea de educație despre riscurile și vulnerabilitățile potențiale, precum și despre măsurile disponibile de adaptare și atenuare, fermierii pot lua decizii informate pentru a-și proteja mijloacele de trai [8].

Pe lângă fermieri, creșterea conștientizării publice cu privire la importanța producției sustenabile de animale și rolul consumatorilor în determinarea schimbărilor poate crea cerere pentru produse și practici prietenoase cu clima. Campaniile educaționale pentru consumatori, comunicarea prin media și prin intermediul etichetelor pot contribui la informarea acestora despre impactul asupra mediului al alegerilor lor alimentare și pot stimula cererea pentru produse de animale realizate în mod sustenabil [4,9,10].

Programele de instruire și inițiativele de dezvoltare a capacităților

Pot fi dezvoltate programe de instruire pentru a-i educa pe fermieri despre impactul schimbărilor climatice și strategiile disponibile pentru a le atenua și a adapta activitățile lor la aceste schimbări. Serviciile de extensie, atelierele și fermele demonstrative pot contribui la diseminarea cunoștințelor și a celor mai bune practici. Inițiativele de formare joacă un rol crucial în dezvoltarea capacității producătorilor de animale de a implementa practici inteligente din punct de vedere climatic. Fermierii pot fi lipsiți de cunoștințe sau abilități tehnice necesare pentru a adopta tehnici agricole sustenabile.

Programele de instruire pot acoperi această lacună furnizând îndrumare practică și experiență practică în domenii precum conservarea solului, gestionarea apei și sănătatea animalelor. Mai mult, prin furnizarea de educație despre practicile inteligente din punct de vedere climatic, cum ar fi îmbunătățirea gestionării animalelor, eficiența hrănirii și conservarea resurselor, aceste programe pot împuternici fermierii să atenueze și să se adapteze la schimbările climatice. Prin urmare, programele de instruire oferă oportunități valoroase pentru dezvoltarea capacității și diseminarea cunoștințelor în rândul producătorilor de animale.

Accesul la resurse

Intervențiile în domeniul politicii și instruirii pot îmbunătăți accesul fermierilor la resurse și tehnologii necesare pentru adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice. Acest lucru include accesul la soiuri de culturi rezistente la climă, pășuni tolerante la secetă, rase îmbunătățite de animale și soluții de energie regenerabilă. Prin facilitarea accesului la aceste resurse, decidenții politici și programele de instruire pot împuternici fermierii să-și îmbunătățească rezistența la schimbările climatice [6].

Cercetare, inovare, colaborare și diseminarea cunoștințelor

Investițiile în cercetare și dezvoltare a noilor tehnologii și inovații adaptate sectorului zootehnic pot contribui la îmbunătățirea rezilienței la schimbările climatice. Acest lucru poate include creșterea raselor de animale mai rezistente la căldură, dezvoltarea suplimentelor alimentare care reduc emisiile de metan sau proiectarea sistemelor de adăposturi eficiente din punct de vedere energetic. Progresele în agricultura de precizie, tehnologiile de monitorizare la distanță și instrumentele de monitorizare digitală permit fermierilor să optimizeze utilizarea resurselor, să minimizeze impactul asupra mediului și să răspundă eficient la variabilitatea climatică. De exemplu, senzorii portabili pot monitoriza sănătatea și comportamentul animalelor în timp real, ajutând fermierii să identifice și să atenueze riscurile de stres termic [11]. Cercetarea trebuie să integreze impactul schimbărilor climatice cu eforturile de adaptare ale crescătorilor de animale pentru a informa deciziile politice și pentru a susține eficient opțiunile de adaptare vizate. Stabilirea acestor dovezi este crucială pentru asigurarea faptului că adaptarea se aliniază cu nevoile sectorului zootehnic și răspunde cererii tot mai mari pentru produsele de origine animală [9].

Încurajarea colaborării și diseminarea cunoștințelor între părțile interesate, inclusiv fermieri, cercetători, factori de decizie politici și reprezentanți ai industriei, poate facilita schimbul de idei, experiențe și cele mai bune practici. Platforme precum rețelele de fermieri, consorțiile de cercetare și parteneriatele multi-stakeholder pot promova colaborarea și acțiunea colectivă. Îmbunătățirea capacității de inovare și oferirea de sprijin fermierilor sunt vitale pentru extinderea agriculturii durabile și regenerative, maximizând astfel efectele sale pozitive. Agricultura deține un potențial semnificativ în reducerea impactului schimbărilor climatice, iar prin promovarea colaborării între fermieri și alți actori din sistemul alimentar, provocările pot fi abordate mai cuprinzător. Inițiative precum Fermele de Testare [12] facilitează parteneriatele între fermieri și startup-uri, permițând fermierilor să dobândească noi competențe iar startup-urilor să își testeze soluțiile cu sprijin pentru scalabilitate.

Managementul riscurilor

Producătorii de animale se confruntă cu o serie de riscuri legate de climă, inclusiv stresul termic, seceta, izbucnirile de boli și lipsa hranei. Strategiile de adaptare și de reducere a impactului pot ajuta la atenuarea acestor riscuri și la construirea rezilienței în fața incertitudinii. Prin furnizarea de instruire în evaluarea și gestionarea riscurilor, precum și accesul la mecanisme de asigurare și sprijin financiar, fermierii pot face față mai bine provocărilor legate de climă [13].

În concluzie, strategiile de reducere a impactului și de adaptare sunt esențiale pentru construirea rezilienței climatice în sistemele de producție de animale. Programele de instruire, intervențiile politice și inovațiile tehnologice oferă căi promițătoare pentru încurajarea și implementarea acestor strategii. Prin investiții în educație, sprijin politic și cercetare și dezvoltare, părțile interesate pot promova practici durabile care să îmbunătățească productivitatea, rentabilitatea și sustenabilitatea mediului în fermele de animale.

Bibliografie

1. Thornton, P. K., Herrero, M. (2014). Climate change adaptation in mixed crop–livestock systems in developing countries. Global Food Security, 3(2), 99-107.

1. FAO. (2022). FAO Strategy on Climate Change 2022–2031.Retrieved from https://www.fao.org/3/cc2274en/cc2274en.pdf

2. European Commission. (n.d.). CAP and Environment. Retrieved from https://agriculture.ec.europa.eu/sustainability/environmental-sustainability/cap-and-environment_en

3. IPCC. (2014). Climate Change 2014: Impacts, Adaptation, and Vulnerability. Contribution of Working Group II to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change. Cambridge University Press.

4. IFAD. (n.d.). Global Environment Facility. Retrieved from https://www.ifad.org/en/gef

5. UNDP. (2019). Climate Change Adaptation in Agriculture. United Nations Development Programme. Retrieved from http://www.undp.org/content/undp/en/home/librarypage/environmentenergy/climate_change/adaptation-in-agriculture.html

6. Wollenberg, E., Tennigkeit, T., Dinesh, D., Baumert, S., Röhrig, F., Kirfel-Rühle, L., Zeppenfeldt, L. (2022). Compensating farmers for ecosystem services: Lessons and an agenda for innovation (executive summary). CompensACTION Policy Brief.

7. Hall, C., Wreford, A. (2012). Adaptation to climate change: the attitudes of stakeholders in the livestock industry. Mitigation and adaptation strategies for global change, 17, 207-222.

8. Escarcha, J.F., Lassa, J.A., Zander, K.K. (2018). Livestock Under Climate Change: A Systematic Review of Impacts and Adaptation. Climate 6, no. 3: 54. https://doi.org/10.3390/cli6030054

9. Neethirajan, S. Innovative Strategies for Sustainable Dairy Farming in Canada amidst Climate Change.(2024). Sustainability,  16, 265. https://doi.org/10.3390/su16010265

10. Alipio, M., Villena, M. L. (2023). Intelligent wearable devices and biosensors for monitoring cattle health conditions: A review and classification. Smart Health, 27, 100369.

11. EIT Food. (n.d.). Test Farms. Retrieved from https://www.eitfood.eu/projects/test-farms

12. Sidahmed, A. (2008). Livestock and Climate Change: Coping and Risk Management Strategies for a Sustainable Future. In Livestock and Global Climate Change conference proceeding, May 2008, Tunisia."